Author:
alexandru_alexiu@yahoo.com (TESTAMENTUL POLITIC AL MARESALULUI ION ANTONESCU)
|
[
Next Thread |
Previous Thread |
Next Message |
Previous Message
]
Date Posted: 14:39:42 01/10/07 Wed
TESTAMENTUL POLITIC AL MARESALULUI ION ANTONESCU, redactat cu înseși cuvintele acestuia, prin asamblare logică de idei citate pentru fluidizarea lecturii, fără ghilimele din scrierile: «Îndemnuri românești» și «Către români»)
Români, frați dragi și încercați,
Cugete risipite, vetre stinse și trădate,
Români smulși din glia sfințită
cu sudoarea muncii strămoșești,
Vouă, vă închin toată durerea și toată nădejdea mea.
De două zeci de veacuri stăm înfipți și neclintiți în stâncile Carpaților, după cum de două zeci de veacuri stă Traian înfipt și neclintit în stânca Romei.
Ca și columna lui Traian suntem unde am fost și ramânem unde suntem. Istoria noastră oferă un spectacol unic: am păstrat intacte trăsăturile caracteristice ale rasei latine. Același lucru se întâmplă și cu graiul nostru, care este unul și același din Maramureș și până la Timoc
Și veșnic am rămas hotar și temelie de civilizație în contra tuturor dărâmătorilor și a tuturor cotropitorilor.
Aceasta a fost legea noastră. De aici vine mândria noastră tăcută, în fața cotropirii ca și în fața prieteniei. N-am răspuns la sălbăticie cu violență. N-am urât niciodată. N-am privit cu trufie închipuită și gălăgioasă în jurul nostru ca să ne ascundem slăbiciunile.
Învingători, nu am lovit în învinși. Viața, drepturile și bunurile învinsului au fost de noi totdeauna respectate. Omul a fost pentru noi om, chiar când am suferit de ura și de apăsarea lui.
De aceea nu ne-am înnecat durerea în mândrie, iar din revoltă ne-am făcut noi temelii de viață. N-am atacat niciodată pe nimeni.
Poporul românesc n-a lovit niciodată prin spate și nu și-a dezlănțuit niciodată cuvântul sau fapta fără măsură.
Poporul românesc n-a cotropit niciodată un pământ străin și n-a atins nici o brazdă fără drept și fără luptă. Pentru el, cuvântul a fost totdeauna sfințit. Și el a știut răspunde de veacuri la prietenie, cu frățietate și la înțelegere, cu recunoștință.
Din cauza influențelor politicianismului, a ignorării pericolului și a nepăsării care caracterizează nația, minoritarii au pătruns în tot aparatul statului și au reușit să se infiltreze, în cantitate considerabilă, pe treptele cele mai înalte ale conducerii. De aici, fără să o arate și lucrând ca niște adevărate termite, cu metodă și întotdeauna perfid, sapă necontenit la temelia statului [1].
[1]. Este una dintre cele mai periculoase cauze, fiindcă este invizibilă și nepipăibilă, a dezorganizării, a haosului și a regimului în care ne sbatem. Fiindcă, de pildă, cum putem să ne explicăm faptul evident că instituții ca Poșta, Căile Ferate, Finanțele, care înainte constituiau nu numai fala noastră, dar serveau de multe ori drept exemplu țărilor cu alt trecut și cu altă vechime, astăzi sunt în halul în care sunt. Au pierdut Românii, toți Românii, dintr-o dată calitățile de care au dat dovadă când erau apreciați pe baza rezultatelor și acțiunilor lor, ca buni organizatori, patrioți, energici, cinstiți, pricepuți, devotați serviciului etc. etc.?Este cu putință aceasta? Desigur că nu.
Cercetând însă structura organismului nostru de stat și meditând profund asupra lui găsim deslegarea enigmei. Intr-o documentată lucrare întocmită la Marele Stat Major, se poate vedea cât de mare este cangrena care roade organismul nostru în această privință. Sunt instituții și regiuni în care ne-am transformat, în ceea ce privește aparatul conducător, din majoritari în minoritari.
Este cea mai bună armă pe care am dat-o pentru Geneva în mâna Ungurilor, fiindcă am făcut noi înșine dovada sau că nu suntem majoritari sau că nu suntem, sub raportul culturii și pregătirii, în măsură să administrăm ceea ce am pretins că ni se cuvine.
Așa se face că, în loc ca reformele sociale să însemne începutul unei ere a renașterii naționale, ele au fost folosite de guverne și partide numai pentru a crea o pătură superioară artificială.
Patriotul, omul elitei și al cinstei, a fost înlocuit în viața publică prin demagogi superficiali și înșelători. Ne-am frânt puterea, ne-am slăbit cugetul și ne-am sleit mințile în lupte fratricide pentru ideologii, în desbinări stupide, în bârfeli odioase, în vrajbe dureroase și în apucături neomenoase. De aceea, știu că tu, sătean trudit n-ai plug și n-ai haine; că fierul plugului e scump pentru punga ta goală și bumbacul nu-ți ajunge ca să-ți îmbraci copiii, că pământul ți-a rodit puțin și gurile casei tale sunt multe.
Știu că tu meșteșugar chinuit nu-ți poți îndestula nevoile cu greul muncii tale; că râvnești să nu-ți mai vezi copiii ofiliți și săți vezi fruntea despovărată de griji și sărăcie. Știu că tu, bogatule, ești turburat fiindcă ai voi pace și liniște, pentru ca să ai siguranța bunurilor tale și mulțumirea averii pentru urmașii tăi [2].
[2]. Căci, să știi bogatule că averea ta ne e scumpă dacă este curată fiindcă e a țării; că lucrurile casei tale, pe care alții nu le au, ne încredințează că din propria ta conștiință și înțelegere ne vei ajuta să facem din bucuria ta, bucuria altora.
Și tu, cărturarule, care ai tăcut ieri și taci și astăzi, știu că aștepți ceasul când Țara să-ți cinstească mintea, Neamul să-ți prețuiască sufletul și Statul să-și întemeieze soarta pe rostul tău de cârmaci al cugetelor și să nu te umilească izgonindu-te de la luptă sau trudindu-ți vieața în umilirea sărăciei.
Greutățile în care se sbate neamul sunt mari și încurcate. Neamul Românesc popor de muncă și nu parazitar vrea înnoire, vrea libertate și vrea să-și trăiască adevăratul Naționalism, prăvălind pe toți cei care conștient sau inconștient îi împiedică drumul viitorului.
Puterea unui Neam față de el însuși și prezența unui Neam în lume și în Istorie se dovedește prin unitatea cu care, în ceasurile de încercare știe să-și afirme cugetul și voința nestrămutată.
În România trebuie să trăiască și să fie puși în valoare mai întâi Românii; ceilalți, dacă rămân locuri libere, vin după ei. Împotriva tuturor piedicilor și intrigilor dușmane, a clevetirilor și amenințărilor nemernice, trebuie să ducem Țara în matca viitorului, în val de veac, ca să-i asigurăm drepturile nepieritoare.
Revoluțiile naționale nu sunt acte de violență, revolte, ci idei în marș. Toate adevăratele revoluții naționale s-au întemeiat prin zidiri și nu prin prăbușiri. Ele au folosit toate rezervele națiunii și au întrebuințat toate generațiile, respectând instituțiile fundamentale ale vieții și ale scopurilor omului.
De aceea, vă chem pe toți, din toate generațiile și din toate clasele, ca să înfăptuim marea chemare a istoriei noastre.
Chem pe toți Românii fără nici o deosebire de profesiune, pentru că expresia voinței naționale nu se poate opri în fața hainei sau rostului profesional de vieață. Dați Patriei tot ce este mai bun în voi. Fiindcă azi se toarce sub ochii voștri soarta de veacuri a lumii. Și la împlinirea ei fiecare trebuie să vă simțiți chemarea.
Ne trebuie împăcarea generațiilor, respectul trecutului, cinstirea a tot ce e bun și nepătat în Neamul Românesc, pentru ca să ne merităm moștenirea strămoșilor și slava urmașilor. Ne trebuie respectul vieții și al averii, temeliile Neamurilor și ale Civilizațiilor, nu pentru a le lăsa să trăiască desfrânat și în afară de interesul național și social, ci pentru a le supune toate din libera lor pornire marilor comandamente naționale.
Un neam nu poate să-și țină în mâini lanțul eternității naționale, decât dacă știe să cinstească, verigă cu verigă, tot ce e al lui. România pe care voim să o făurim va fi un Stat întemeiat pe primatul românesc în toate domeniile și se va întemeia pe structura noastră agrară și țărănească. Naționalul și Socialul vor fi pietrele de temelie.
La temelia Statului vor sta întotdeauna muncitorul agricol de la țară și muncitorul de la orașe funcționarul și lucrătorul. Acesta este drumul viitorului, la care chem tot ce e curat, întreg, nepătat, neobosit, pe întregul cuprins al Țării.
Pentru a ajunge la această înfăptuire viitoare, se cer acum: ordine, disciplină și muncă. Pe plan social, la temelia Statului stă familia [3].
[3] Familia românească, cheia de boltă a rezistenței și a prosperității neamului nostru. Iar la temelia familiei, vă cer să fiți voi femei române de pretutindeni. Căci numai în familie puteți cuprinde taina adâncă a vieții; și numai prin familie puteți fi înconjurate de adevărata dragoste și respectul ce vi se cuvine.Cel mai prețios dar pe care Dumnezeu îl aduce Neamului este copilul. Darurile Cerului, trebuie cinstite cu mare îngrijire. Oricum va fi: bogat sau sărac, frumos sau urât, îngrijit sau părăsit, dotat sau nedotat, pașii lui trebui îndreptați pe același drum lupta continuă către cinste.Să fie cinstit în toate. Din cinste se naște: munca, bunacuviință, dragostea, cumpătarea, voioșia, seninătatea, bunătatea, jertfa și chiar eroismul. Sufletul unui copil este cea mai plăpândă alcătuire, în care impresiile capătă ecouri uriașe, ce se transformă în înclinări pentru o viață întreagă.
Să-i deprindeți să creadă în Dumnezeu și Biserica Lui. Să se închine cu tăria cu care Biserica era iubită de strămoșii noștri. Să se deprindă să-și apropie sufletul de Dumnezeu și să-i feriți de trufia deștertăciunilor. Să le spuneți că Neamul Românesc, în înțelesul nesfârșit al generațiilor, cuprinde toate sufletele morților și mormintele strămoșilor. Că aceste morminte trebuie cinstite. Prin cultul morților vor avea totdeauna sprijinul sufletelor care s-au jertfit pentru neam.
Tot prin cultul morților și mormintelor strămoșilor îi veți face să iubească pământul Țării. Să le șoptiți zilnic că prin ecoul și îndemnul care vine din morminte, a trăit și trăiește neamul acesta.
Cunoscând orice limbi străine să iubească un singur grai, acela al strămoșilor noștri. Adâncul firii românești nu poate fi cuprins decât prin graiul românesc. Să-l cinstească, să-l păstreze și să-l lase moștenire nepătată.
Să-i creșteți luptători, dar să-i deprindeți să fie blânzi. Blândețea este o podoabă unică a sufletului românesc. Blândețea, oriunde vor găsi germeni de viață. Să le îndreptați zilnic mâna să ajute pe cel în nevoie. Să le răspundeți totdeauna și la toate întrebările. Să le cetiți și să cetească. Astfel îi veți deprinde să aibă pasiunea de a se cultiva. Și mai ales, învățați-i să muncească. Munca să o iubească și să o respecte, pentru că totdeauna înnobilează. Faceți-i să înțeleagă cât de greu trece vieața fără muncă. E groaznic să te simți trăind ceas cu ceas și să nu folosești nimănui.
Iar față de copii, căsătoria voastră să fie o taină. Să nu lăsați niciodată ca vălul să fie rupt de asprimea unor cuvinte sau fapte nesocotite. Certurile dintre părinți aruncă nesfârșită uscăciune în sufletele lor crude.
Neînțelegerile voastre, păstrați-le și feriți-le de ochii și urechile lor. În alt fel le pustiiți sufletul pentru totdeauna. Gândiți-vă și înțelegeți că nu puteți fi înlocuite și că nimeni nu ar putea face nimic din toate acestea în locul vostru.
Pe plan spiritual credința [4].
[4] Nu există putere în lume care să poată opri biruința lui Dumnezeu și a celor care au crezut și cred în El.
Statul viitor va fi un Stat de disciplină, de ordine și de acțiune creatoare. Tineretul va fi educat în duhul de jertfă națională și de idealism creștin pentru care s-au trudit și s-au jertfit, veac de veac, Voievozii, vitejii și martirii noștri.
Țărănimea va fi îndrumată spre o viață nouă, Statul organizând producția agricolă, dând unelte și mașini țăranului, creând o industrie alimentară și transformând ordinea sanitară atât de înapoiată a satelor noastre.
Muncitorimea va fi ridicată prin sporirea producției și prin crearea de mari lucrări publice, căi de comunicație, canale și irigații.
Funcționarii vor fi întrebuințați în această mare acțiune a Statului și li se va deschide drumul spre întreprinderile private, pentru a asigura tuturor salarii demne de munca și rolul fiecăruia.
Cărturarii și slujitorii Bisericii vor avea în acest Stat rolulcare li se cuvine despicătorilor de drumuri și ziditorilor de suflete. Singura politică pe care trebuie să o faceți este aceea a iubirii de Neam și a apărării drepturilor lui sfinte prin muncă, prin cinste, prin blândețe, prin conștiință și, mai ales, prin exemplul vostru în toate și față de toți. Am pornit de la icoane și altare, să ne întoarcem la ele [5].
[5] Biserica lui Cristos nu înseamnă numai ziduri, icoane, coruri, lumânări, clopote, slujbe. Ea este dragoste, jertfă, milostenie, trudă, curățenie sufletească. Oriunde trăiește un suflet curat, acolo este un altar al dumnezeirii.
Fii om, fii drept, și recunoaște că deasupra ambițiilor și intrigilor și urilor este Patria, este veșnicia Neamului; și că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înțelegem de fiecare dată. Să ne unim în muncă și în frăție, în gândire și în simțire, în dreptate și în lege, în disciplină și în cumpătare, în ordine și în credință, pentru ca prin muncă să ne întărim, să prosperăm și să fim gata pentru orice ceas, fiindcă numai așa vom spori stima prietenilor și grija dușmanilor.
Trebuie să redăm muncitorului puterea producției, ca să putem ajunge la ieftinătatea vieții; trebuie să dăm țăranului liniștea ogorului, ca să poată munci; trebuie să dăm orășeanului siguranța vieții și a ordinei, cărturarului puterea gândului.
Întreaga Țară trebuie să pășească la muncă și la ordine.
Pe deasupra tuturor frământărilor și peste toate neînțelegerile, avem datoria față de strămoși și față de urmași să ne pregătim Statul și Neamul pentru apărarea drepturilor lui veșnice.
Prindeți voinicește de umeri pe toți frații noștri [6] de pe întreg cuprinsul românesc, scuturați conștiințele de toate îndoielile și de toate lașitățile trecutului, sfărâmați ambițiile deșarte și, sub imboldul vostru și sub exemplul vostru, uniți pe toți1 într-un singur gând, într-o singură simțire, într-o singură voință, către un singur țel: izbânda României.
[6] Toți Românii hotărâți, toți Românii cinstiți, toți Românii sârguincioși, toțiRomânii întregi.
Astfel, legea credinței, legea dreptății, legea disciplinei, legea muncii, legea educației severe, legea tăcerii, legea solidarității naționale și a sprijinului reciproc și legea onoarei, vor fi legile de temelie ale Statului de mâine. Trebuie cinste, trebuie dreptate și justiție.
Române! Mulțumirea ta și a familiei tale împovărate va veni prin înfrățirea tuturor, prin munca noastră laolaltă, prin înțelegere și ascultare și nu pe căile urii sau ale prăbușirii altuia. Fiindcă munca și credința înalță, pe când invidia și ura surpă.
Fiți creștini, fiți oameni, fiți Români întregi. Luați aminte că aceea ce a prăbușit pe alții, a fost goana după bunuri și interese prea pământești.
Nu uitați că aceea ce a dărâmat așezări și Tronuri, a fost mânuirea oarbă și sângeroasă a trufiei, a răzbunării și a violenței.
Dăltuiți în cugetele voastre piatra de întemeiere nouă a Neamului. Nu vă risipiți sbuciumul în fapte mărunte, în clocotiri învrăjbitoare și în războiri sterpe. Acestea vă scoboară și amuțesc poruncile morților voștri.
Neamul acesta trebuie ridicat, întărit, îndreptat. N-avem nici un minut de pierdut în această privință. Un regim nou de viață curată, un regim de viață armonioasă și frățească între conducători și conduși [7]; un regim de viață plină de ideal, de cuget curat și de forțe creatoare: este o muncă grea, neînchipuit de grea, care cere gândire, organizare, metodă, ordine, disciplină, neslăbită voință și dârzenie.
[7] În acest sens, orice șef trebuie să se poarte cu subalternii săi cu omenie. Acest sentiment nu poate și nu trebuie să lipsească nici chiar în Armată, unde disciplina comportă oarecare rigiditate.Sentimentele sufletești de omenie față de subaltern aduc din partea acestuia dragoste de muncă, încredere în șefi, în vigoarea morală în toate acțiunile lui bune, mândria respectului ce i se dă, personalitate. De aceea, în serviciul zilnic, în discuțiunile ocazionale, în viața socială și în greșelile ce eventual se fac, șeful este dator să-și trateze subalternii în cadrul legilor, însă urban și civilizat - nu se admit două atitudini: una de platitudini în sus și alta de brutalitate în jos.Iar când e vorba de a cumpăni dreptatea, să aibă în vedere că aceasta se dă după legiuiri scrise, dar se dă și după comandamente de ordin moral și sufletesc și că nu se poate admite ca cineva să aibe dreptate și să nu i se dea.
Altfel, subordonații nu vor voi să aibă inițiativă, iar a avea inițiativă înseamnă a avea curajul răspunderii și încredere că riscurile vor fi dominate de rezultate.
În cadrul legilor, inițiativa cea mai largă trebuie să anime pe toți cei câți fac parte dintr-o instituție civilă sau militară. Ceea ce trebuie însă să se țină în seamă în exercitarea inițiativei este corectitudinea: corectitudine în interpretarea legilor, corectitudine în aplicarea lor.
Dacă o faceți cinstit, dacă nu umblați după foloase personale sau de castă, dacă nu vă uitați cu ochi răzbunători în trecut, dacă întindem o mână frățească tuturor cari sunt în stare să pună sufletul, priceperea, cinstea, munca și patriotismul lor în slujba Patriei, dacă lăsăm ambițiile și păstrăm proporțiile, vom reuși.
Nu oricine e pregătit pentru această împlinire, ci numai acei care n-au mâinile pătate de sânge, de averea Statului sau de fapte murdare.
Toți pot însă s-o ajute, pentru că este Casa Neamului la care toți au datoria să zidească. Familia, Școala, Biserica, Justiția, bogățiile pământului nostru și toată așezarea Statului, trebuie reîntemeiate, înrădăcinate de-a-pururi în duhul și rostul nostru de viață românească.
Săteanul așteaptă ridicarea, muncitorul vrea mulțumire, ostașul vrea onoare, orășanul vrea siguranță. Nu putem întemeia nimic dăinuitor dacă nu respectăm legile omeniei și ale vieții.
Viața omului, cinstirea avutului, respectarea muncii și casei altuia sunt valori pe care veacuri de civilizație le-au împietrit în ființa popoarelor, iar când acestea s-au dărâmat în datinile unui Neam, Neamul s-a stins.
Un popor care nu respectă trecutul și datina creștinească, un popor care își pierde credința, un popor care nu cultivă iubirea pentru morții săi, este un popor condamnat [8].
[8] Căci, de la antici și până astăzi, nu răzbat în veșnicie decât popoarele care au cultul eroilor și al mormintelor.Eroii și martirii sunt pentru un neam ceea ce sunt profeții pentru religie și sfinții pentru Biserică. Ei sunt verigile prin care se leagă lanțul veșniciei naționale
Ca magii, cărora singuri le-a dăruit Domnul taina drumurilor de lumină, acești despicători de poteci noi își duc harul pentru împliniri de taine.Cu cât un neam își poate împodobi mai mult istoria cu aparițiile acestea neobișnuite, cu atât el e mai glorios și mai mare ; și cu cât un neam este mai sterp în înțelegerea și în crearea eroilor și a martirilor, cu atât prezența lui în Istorie este mai măruntă și mai trecătoare. De aceea, popoarele trebuie să aibă o adevărată religie închinată oamenilor predestinați, eroilor și martirilor.
Trebuie deci să reluăm firul întrerupt și să călcăm pe drumul pe care au călcat strămoșii noștri [9].
[9] Adică Neamul Românesc trebuie să se întoarcă la izvoarele lui; fapta lui să oglindească toate virtuțile strămoșești.
Crucea și Stindardul, Ogorul și Patria, Onoarea și Virtutea, Înfrățirea și Iubirea, Legea și Omenia să fie țelul nostru de acum înainte, fiindcă el a fost, veac de veac, este și va rămâne crezul adevăraților Români.
De acum înainte seriozitatea va lua locul ușurinței, vrednicul va da la o parte pe nevrednic, onestitatea va zdrobi tâlhăria, caracterul va înfrânge pe viclean și-l va împiedica să mai străbată, prin intrigă și lingușire, prin minciună și perfidie, prin înrudire și prin ticăloșie, către vârfurile de comandă pe care au pus stăpânire acei care au dus Țara și instituțiile ei acolo unde știm, simțim și suferim că sunt.
Trândăvia, interesul personal, intriga, necinstea, minciuna, trădarea, lingușirea, lipsa de merit și de caracter, amenințarea și ura acestea le urâți cu toții o știu și eu le urăsc cel dintâiu.
Munca, adevărul, dreptatea, cinstea, caracterul, onoarea, loialitatea, meritul și ridicarea prin competență și disciplină, respectul față de toate aceste temeiuri de viață, iată ce ați voit, iată ce trebuie să întemeiem în noul Stat.
Opera aceasta grea nu o vom duce la bun sfârșit decât dacă este o unire desăvârșită între noi, unire care să pornească din sufletele și din mințile noastre și care să se traducă în acțiune [10].
[10] Nu uitați că statul Național înseamnă topirea tuturor credințelor și a tuturor forțelor noastre într-un singur scop: rezidirea pentru veșnicie și din temelie a Neamului nostru.
Numai procedând astfel vom putea să salvăm acest nenorocit atât de încercat Neam.
Cu cât loviturile vor fi mai mari, cu atât dârzenia noastră va trebui să fie mai mare, munca noastră mai încordată și voința noastră de a învinge mai fără de limită.
Deschideți înainte larg porțile casei voastre și primiți pe toți acei care vin purtați de puterile lor, de trecutul lor nepătat, de dârzenia lor românească și de voința lor de înfrățire, de muncă și de luptă.
Nu dușmăniți pe nimeni, nu îndepărtați pe nimeni, oricare le-ar fi fost judecata și credința politică până azi. Neamul nu are destule energii și destule suflete câte ne trebuie pentru viitoarea și marea lui înălțare, pentru ca vreuna să rămână în afară. Alte țări au sfărâmat în ruine, au scăldat în sânge si au plătit cu jertfe de frați actele reparatorii și înnoirile din temelie ale alcătuirilor lor. Noi să le împlinim numai cu frământarea sufletelor noastre și în liniștea faptelor noastre.
Un Neam poate fi redeșteptat prin viforul entuziasmului, dar nu poate fi înălțat decât prin dogoarea muncii și patima răspunderii.
Adevărata educație nu este numai școala cărții, ci și școala Neamului. Ea zidește nu numai cultura, dar înalță și întărește conștiința națională, prin cultul credinței în Dumnezeu și în puterile Patriei.
Învățământul este și școala vieții și școala luminii. Adevăratul profesor dăltuiește sufletele și caracterele, ca sculptorul în piatră.
Să ascultăm porunca de dincolo de mormânt a strămoșilor și martirilor noștri și să nu uităm datoria sacră pe care o avem de a trece copiilor noștri o Țară frumoasă, o Țară puternică înlăuntru și respectată în afară, în sfârșit, o Țară la care am aspirat cu toții și pentru care am pătimit cu toții.
Școala românească trebuie să plece de la baza structurală românească, care este țăranul. Prin cultură omul capătă conștiința adevărată a rostului său în viață și în națiune, află puterea muncii și curajul răspunderii și dobândește conștiința rostului național în mijlocul celorlalte popoare.
Imitând o cultură străină, nu se poate întemeia o adevărată cultură națională. Universitățile trebuie să fie pentru noi zidurile nevăzute ale veșniciei românești, iar pentru cei din afară, cetățile adevărului, ale drepurilor și ale mândriei noastre naționale.
Slujitorii Bisericii, mai mari și mai mici, să fie pătrunși, până în adâncul conștiinței lor, de caracterul dumnezeesc al ei și de răspunderea lor de trimiși ai lui Dumnezeu în mijlocul neamului nostru [11].
[11] Dacă gândul vostru nu este cu totul dăruit Creatorului, dacă inima voastră nu se frământă cu adevărat pentru păcatele oamenilor, atunci și zidurile bisericilor sunt reci și chipurile sfinților de pe icoane sunt crunte și clopotele sună spart și lumânările par stinse. Faceți în așa fel, încât oamenii să simtă nevoia să meargă la Biserică și să dorească ceasul de rugăciune ca o mare liniștire sufletească. Evanghelia Mântuitorului este faptă. Ea nu a fost scrisă ca să fie, ci pentru că a fost trăită. Viața lui Cristos-Dumnezeu a fost supusă trudei legilor omenești, a acceptat pecetea pedepsei divine și a luptat pentru răscumpărarea noastră. Așa că din ea și numai prin ea să tălmăciți viața credincioșilor.Ascultați poverile lor și arătați-le că toate au fost trăite și înfruntate de Dumnezeu pentru biruința lor. Cel mai mic sbucium din viața oricăruia făceți-l să intre, să se regăsească și să se aline prin Evanghelie. Și veți vedea că rostul vieții nu le va mai fi străin, că durerile le vor primi și suferi cu credința că o fac întru biruința slavei cerești.
Tălmăciți în fiecare zi de sărbătoare, pe înțelesul tuturor, prin predici scurte și înțelepte, Evanghelia. Învățați-i să asculte și să folosească în faptele lor de fiecare clipă, tot ce această carte a suferinței a înscris numai din dragoste de oameni.
Numai astfel vor înțelege îndatoririle la care îi cheamă viața față de ei, față
de familia lor, față de semenii lor. Învățăturile Evangheliei să se desprindă din fapta voastră. De aceea, vă cer în viața de toate zilele:
Să fiți cei mai iubitori.
Să fiți cei mai buni.
Să fiți cei mai drepți.
Să fiți cei mai cinstiți.
Să fiți cei mai muncitori.
Să fiți cei mai gospodari.
Să nu alergați niciodată după bani, fiindcă ei vă fac să alunecați pe
panta patimilor omenești.
Politica să o goniți din jurul altarelor, așa cum a gonit Mântuitorul
pe mânuitorii de bani.
Să o goniți și pentru voi și pentru drept-credincioșii voștri. Ea a adus multă nenorocire în această Țară. Ea v-a învrăjbit fiindcă, politica, la noi, a însemnat pândă. Să pândești un om, ca să-l dai la o parte; un loc ca să-l ocupi fără merit; un lucru ca să ți-l însușești cu orice preț și prin orice mijloc; o situație ca să ajungi cât mai repede și să te îmbogățești peste noapte.
Preotul, prin pregătirea lui, prin purtarea lui, prin deslegarea lui de cele pământești și prin exemplul lui în toate, să readucă în fața altarului și în Biserică pe toți aceia care s-au îndepărtat mai mult sau mai puțin de ea, din vina tuturor.
Oșteni, tezaur de putere și mândrie, stâncă de piatră nebiruită, nu uitați, de la mic la mare, că sunteți ieșiți dintr-o brazdă stăpânită și păstrată prin sânge și în sânge.
Împletiți-vă și înfrățiți-vă cu această brazdă, stați înfipți în ea și pregătiți-vă să muriți cântând pentru ea [12].
[12] Vă mărturisesc însă că lealitatea aceasta dusă la limita firii v-o voi putea cere cu inima ușoară abia atunci când rândurile voastre vor fi alcătuite numai, sau cel puțin aproape numai, din etnici români. Am instruit, în ultimii ani, aproape 400.000 de minoritari. Prin acest sistem am făcut o armată inamicilor noștri. Informațiuni certificate au stabilit că Ungurii contează, în carnetele de mobilizare ale unităților de la est de Tisa, pe Ungurii instruiți de noi, pe care speră de sigur să-i primească și înarmați. Este probabil că aceleași speranțe și calcule le nutresc și le fac atât Bulgarii cât și Rușii.Am executat cu o conștiință care este păcat că nu am generalizat-o în toată activitatea noastră publică, angajamentele internaționale care le-am luat, de a creea condițiuni egale la drepturi și îndatoriri tuturor acelora care trăiesc la noi
Astăzi, armata noastră are, și mâine la războiu va avea, în medie, în rândurile ei, aproximativ 30% minoritari. În războiul trecut, și numai unitățile de moldoveni au avut patru la sută evrei.Se știe de toți ce au pățit armata, administrația și teritoriile ocupate și prizonierii români, de pe urma acestor oameni pe care i-am crescut, menajat, primit și tratat de multe ori mai bine ca pe frații noștri de sânge. În spatele panicilor, trădărilor, predării unităților, alarmismului, defetismului, maltratării populației și a ofițerilor noștri prizonieri erau totdeauna.
S-au uitat toate acestea. Uităm ușor. Este o crimă că o facem, fiindcă o vom plăti foarte scump. Ce vom păți mâine este ușor de prevăzut. Cine poate să-și ia răspunderea să apere fruntariile țării și independența neamului cu o armată în a cărei compunere vor intra 30 la sută minoritari? Eu nu.
Nici o altă țară, din acelea care au aceleași angajamente, nu s-a ținut de ele cu același zel ca noi. Aproape același procent de minoritari a răsturnat, când s-a prezentat momentul, o monarhie de care erau legați prin legături, tradiție și cultură de mai multe ori seculare.
Cum putem să ne facem noi, care n-avem nici organizarea, nici prestigiul, nici administrația Austro-Ungariei, iluzia că nu ne vor răsturna și pe noi?
Cum putem să pretindem Ungurilor de la noi să se bată în contra fraților lor?
Măsura pe care am luat-o de a-i trimite atât în timp de pace, cât și la începutul războiului, pe alte fronturi, este și plină de consecințe și puerilă.
Este plină de consecințe dezastruoase fiindcă a încurcat mobilizarea armatei, producând haosul. A creat spectacolul continuei vânturări de soldați, care circulă necontenit pe socoteala Statului, de la un cap la altul al Țării. La mobilizare acești oameni, mergând la corpurile unde vor fi chemați, vor arunca pe toate căile sămânța anarhiei, se vor deda la acte de sabotaj, vor răspândi panica, vor practica spionajul și trădarea, iar cei care vor ajunge la unitățile lor, vor antrena la defetism, la predări și la dezertări în masă;
Este puerilă fiindcă măsurile de repartizare inițială a forțelor nu pot avea la război durată. Realitățile lui ne vor forța să aducem, din prima săptămână, forțe de peste tot și de oriunde, pentru a conjura pericolul. Iată atât adevărul cât și perspectiva.
Ce-i de făcut?
Să încetăm a instrui minoritarii, cel puțin pe cei din categoria periculoșilor. Să-i scoatem din lucrările de mobilizare și să-i întrebuințăm în unități organizate, după o sumară și de formă instrucție, la lucrările de redresare a Statului; să-i folosim în serviciile secundare.
Nu există putere în lume care să poată opri biruința lui Dumnezeu și a celor ce au crezut și cred în El. Nu este Răstignire fără Înviere. Dar trebuie să ne pregătim, să suferim, să o merităm. Munciți, gândiți, răbdați, tăceți, încordați-vă, oțeliți-vă și așteptați. Orice secundă pierdută în intrigă și luptă poate să ne fie mortală.
Cred și mărturisesc Învierea lui Cristos.
Cred în învierea Neamului Românesc!
Cristos a înviat.
Neamul Românesc va reînvia.
Prin noi, prin jertfa și mântuirea noastră.
ROMÂNI,
Sus inimile!
(afla mai multe pe http://www.esnips.com/web/RaduMihaiCrisan
sau
http://www.freefileupload.net/file.php?file=files/261206/1167114450/TESTAMENTELE+POLITICE+ALE+LUI+ION+ANTONESCU+SI+CORNELIU+ZELEA+CODREANU.pdf)
______________________________________________________
BIBLIOGRAFIE:
1. ÎNDEMNURI ROMÂNEȘTI, Ministerul Propagandei, București, 1941;
2. CĂTRE ROMÂNI
CHEMĂRI CUVÂNTĂRI DOCUMENTE.
[
Next Thread |
Previous Thread |
Next Message |
Previous Message
]
|
Feedback: 