| Subject: Re: Ion Antonescu |
Author:
Georges_Swifts
|
[
Next Thread |
Previous Thread |
Next Message |
Previous Message
]
Date Posted: 07:51:02 09/04/07 Tue
In reply to:
cristi
's message, "Re: Ion Antonescu" on 20:36:18 05/23/07 Wed
TESTAMENTUL POLITIC AL MARESALULUI ION ANTONESCU, redactat cu insesi cuvintele acestuia, prin asamblare logica de idei citate – pentru fluidizarea lecturii, fara ghilimele – din scrierile: «Indemnuri romanesti» si «Catre romani»
(Extras din volumul: Radu Mihai Crisan, INDUSMANITII AU ACELASI CREZ. TESTAMENTELE POLITICE ALE LUI ION ANTONESCU SI CORNELIU ZELEA CODREANU, Editura Cartea Universitara, Bucuresti, 2005)
Preluare de pe http://www.esnips.com/web/RaduMihaiCrisan .
Romani, frati dragi si incercati,
Cugete risipite, vetre stinse si tradate,
Romani smulsi din glia sfintita
cu sudoarea muncii stramosesti,
Voua, va inchin toata durerea si toata nadejdea mea.
De doua zeci de veacuri stam infipti si neclintiti in stancile Carpatilor, dupa cum de doua zeci de veacuri sta Traian infipt si neclintit in stanca Romei.
Ca si columna lui Traian suntem unde am fost si ramanem unde suntem. Istoria noastra ofera un spectacol unic: am pastrat intacte trasaturile caracteristice ale rasei latine. Acelasi lucru se intampla si cu graiul nostru, care este unul si acelasi din Maramures si pana la Timoc…Si vesnic am ramas hotar si temelie de civilizatie in contra tuturor daramatorilor si a tuturor cotropitorilor.
Aceasta a fost legea noastra. De aici vine mandria noastra tacuta, in fata cotropirii ca si in fata prieteniei. N-am raspuns la salbaticie cu violenta. N-am urat niciodata. N-am privit cu trufie inchipuita si galagioasa in jurul nostru ca sa ne ascundem slabiciunile.
Invingatori, nu am lovit in invinsi. Viata, drepturile si bunurile invinsului au fost de noi totdeauna respectate. Omul a fost pentru noi om, chiar cand am suferit de ura si de apasarea lui.
De aceea nu ne-am innecat durerea in mandrie, iar din revolta ne-am facut noi temelii de viata. N-am atacat niciodata pe nimeni.
Poporul romanesc n-a lovit niciodata prin spate si nu si-a dezlantuit niciodata cuvantul sau fapta fara masura.
Poporul romanesc n-a cotropit niciodata un pamant strain si n-a atins nici o brazda fara drept si fara lupta. Pentru el, cuvantul a fost totdeauna sfintit. Si el a stiut raspunde de veacuri la prietenie, cu fratietate si la intelegere, cu recunostinta.
Din cauza influentelor politicianismului, a ignorarii pericolului si a nepasarii care caracterizeaza natia, minoritarii au patruns in tot aparatul statului si au reusit sa se infiltreze, in cantitate considerabila, pe treptele cele mai inalte ale conducerii. De aici, fara sa o arate si lucrand ca niste adevarate termite, cu metoda si intotdeauna perfid, sapa necontenit la temelia statului [1].
[1]. Este una dintre cele mai periculoase cauze, fiindca este invizibila si nepipaibila, a dezorganizarii, a haosului si a regimului in care ne sbatem. Fiindca, de pilda, cum putem sa ne explicam faptul evident ca institutii ca Posta, Caile Ferate, Finantele, care inainte constituiau nu numai fala noastra, dar serveau de multe ori drept exemplu tarilor cu alt trecut si cu alta vechime, astazi sunt in halul in care sunt. Au pierdut Romanii, toti Romanii, dintr-o data calitatile de care au dat dovada cand erau apreciati pe baza rezultatelor si actiunilor lor, ca buni organizatori, patrioti, energici, cinstiti, priceputi, devotati serviciului etc. etc.?Este cu putinta aceasta? Desigur ca nu.
Cercetand insa structura organismului nostru de stat si meditand profund asupra lui gasim deslegarea enigmei. Intr-o documentata lucrare intocmita la Marele Stat Major, se poate vedea cat de mare este cangrena care roade organismul nostru in aceasta privinta. Sunt institutii si regiuni in care ne-am transformat, in ceea ce priveste aparatul conducator, din majoritari in minoritari.
Este cea mai buna arma pe care am dat-o pentru Geneva in mana Ungurilor, fiindca am facut noi insine dovada sau ca nu suntem majoritari sau ca nu suntem, sub raportul culturii si pregatirii, in masura sa administram ceea ce am pretins ca ni se cuvine.
Asa se face ca, in loc ca reformele sociale sa insemne inceputul unei ere a renasterii nationale, ele au fost folosite de guverne si partide numai pentru a crea o patura superioara artificiala.
Patriotul, omul elitei si al cinstei, a fost inlocuit in viata publica prin demagogi superficiali si inselatori. Ne-am frant puterea, ne-am slabit cugetul si ne-am sleit mintile in lupte fratricide pentru ideologii, in desbinari stupide, in barfeli odioase, in vrajbe dureroase si in apucaturi neomenoase. De aceea, stiu ca tu, satean trudit n-ai plug si n-ai haine; ca fierul plugului e scump pentru punga ta goala si bumbacul nu-ti ajunge ca sa-ti imbraci copiii, ca pamantul ti-a rodit putin si gurile casei tale sunt multe.
Stiu ca tu mestesugar chinuit nu-ti poti indestula nevoile cu greul muncii tale; ca ravnesti sa nu-ti mai vezi copiii ofiliti si sati vezi fruntea despovarata de griji si saracie. Stiu ca tu, bogatule, esti turburat fiindca ai voi pace si liniste, pentru ca sa ai siguranta bunurilor tale si multumirea averii pentru urmasii tai [2].
[2]. Caci, sa stii bogatule ca averea ta ne e scumpa – daca este curata – fiindca e a tarii; ca lucrurile casei tale, pe care altii nu le au, ne incredinteaza ca din propria ta constiinta si intelegere ne vei ajuta sa facem din bucuria ta, bucuria altora.
Si tu, carturarule, care ai tacut ieri si taci si astazi, stiu ca astepti ceasul cand Tara sa-ti cinsteasca mintea, Neamul sa-ti pretuiasca sufletul si Statul sa-si intemeieze soarta pe rostul tau de carmaci al cugetelor si sa nu te umileasca izgonindu-te de la lupta sau trudindu-ti vieata in umilirea saraciei.
Greutatile in care se sbate neamul sunt mari si incurcate. Neamul Romanesc – popor de munca si nu parazitar – vrea innoire, vrea libertate si vrea sa-si traiasca adevaratul Nationalism, pravalind pe toti cei care – constient sau inconstient – ii impiedica drumul viitorului.
Puterea unui Neam fata de el insusi si prezenta unui Neam in lume si in Istorie se dovedeste prin unitatea cu care, in ceasurile de incercare stie sa-si afirme cugetul si vointa nestramutata.
In Romania trebuie sa traiasca si sa fie pusi in valoare mai intai Romanii; ceilalti, daca raman locuri libere, vin dupa ei. Impotriva tuturor piedicilor si intrigilor dusmane, a clevetirilor si amenintarilor nemernice, trebuie sa ducem Tara in matca viitorului, in val de veac, ca sa-i asiguram drepturile nepieritoare.
Revolutiile nationale nu sunt acte de violenta, revolte, ci idei in mars. Toate adevaratele revolutii nationale s-au intemeiat prin zidiri si nu prin prabusiri. Ele au folosit toate rezervele natiunii si au intrebuintat toate generatiile, respectand institutiile fundamentale ale vietii si ale scopurilor omului.
De aceea, va chem pe toti, din toate generatiile si din toate clasele, ca sa infaptuim marea chemare a istoriei noastre.
Chem pe toti Romanii fara nici o deosebire de profesiune, pentru ca expresia vointei nationale nu se poate opri in fata hainei sau rostului profesional de vieata. Dati Patriei tot ce este mai bun in voi. Fiindca azi se toarce sub ochii vostri soarta de veacuri a lumii. Si la implinirea ei fiecare trebuie sa va simtiti chemarea.
Ne trebuie impacarea generatiilor, respectul trecutului, cinstirea a tot ce e bun si nepatat in Neamul Romanesc, pentru ca sa ne meritam mostenirea stramosilor si slava urmasilor. Ne trebuie respectul vietii si al averii, temeliile Neamurilor si ale Civilizatiilor, nu pentru a le lasa sa traiasca desfranat si in afara de interesul national si social, ci pentru a le supune toate – din libera lor pornire – marilor comandamente nationale.
Un neam nu poate sa-si tina in maini lantul eternitatii nationale, decat daca stie sa cinsteasca, veriga cu veriga, tot ce e al lui. Romania pe care voim sa o faurim va fi un Stat intemeiat pe primatul romanesc in toate domeniile si se va intemeia pe structura noastra agrara si taraneasca. Nationalul si Socialul vor fi pietrele de temelie.
La temelia Statului vor sta intotdeauna muncitorul agricol de la tara si muncitorul de la orase – functionarul si lucratorul. Acesta este drumul viitorului, la care chem tot ce e curat, intreg, nepatat, neobosit, pe intregul cuprins al Tarii.
Pentru a ajunge la aceasta infaptuire viitoare, se cer acum: ordine, disciplina si munca. Pe plan social, la temelia Statului sta familia [3].
[3] Familia romaneasca, cheia de bolta a rezistentei si a prosperitatii neamului nostru. Iar la temelia familiei, va cer sa fiti voi femei romane de pretutindeni. Caci numai in familie puteti cuprinde taina adanca a vietii; si numai prin familie puteti fi inconjurate de adevarata dragoste si respectul ce vi se cuvine.Cel mai pretios dar pe care Dumnezeu il aduce Neamului este copilul. Darurile Cerului, trebuie cinstite cu mare ingrijire. Oricum va fi: bogat sau sarac, frumos sau urat, ingrijit sau parasit, dotat sau nedotat, pasii lui trebui indreptati pe acelasi drum – lupta continua catre cinste.Sa fie cinstit in toate. Din cinste se naste: munca, bunacuviinta, dragostea, cumpatarea, voiosia, seninatatea, bunatatea, jertfa si chiar eroismul. Sufletul unui copil este cea mai plapanda alcatuire, in care impresiile capata ecouri uriase, ce se transforma in inclinari pentru o viata intreaga.
Sa-i deprindeti sa creada in Dumnezeu si Biserica Lui. Sa se inchine cu taria cu care Biserica era iubita de stramosii nostri. Sa se deprinda sa-si apropie sufletul de Dumnezeu si sa-i feriti de trufia destertaciunilor. Sa le spuneti ca Neamul Romanesc, in intelesul nesfarsit al generatiilor, cuprinde toate sufletele mortilor si mormintele stramosilor. Ca aceste morminte trebuie cinstite. Prin cultul mortilor vor avea totdeauna sprijinul sufletelor care s-au jertfit pentru neam.
Tot prin cultul mortilor si mormintelor stramosilor ii veti face sa iubeasca pamantul Tarii. Sa le soptiti zilnic ca prin ecoul si indemnul care vine din morminte, a trait si traieste neamul acesta.
Cunoscand orice limbi straine sa iubeasca un singur grai, acela al stramosilor nostri. Adancul firii romanesti nu poate fi cuprins decat prin graiul romanesc. Sa-l cinsteasca, sa-l pastreze si sa-l lase mostenire nepatata.
Sa-i cresteti luptatori, dar sa-i deprindeti sa fie blanzi. Blandetea este o podoaba unica a sufletului romanesc. Blandetea, oriunde vor gasi germeni de viata. Sa le indreptati zilnic mana sa ajute pe cel in nevoie. Sa le raspundeti totdeauna si la toate intrebarile. Sa le cetiti si sa ceteasca. Astfel ii veti deprinde sa aiba pasiunea de a se cultiva. Si mai ales, invatati-i sa munceasca. Munca sa o iubeasca si sa o respecte, pentru ca totdeauna innobileaza. Faceti-i sa inteleaga cat de greu trece vieata fara munca. E groaznic sa te simti traind ceas cu ceas si sa nu folosesti nimanui.
Iar fata de copii, casatoria voastra sa fie o taina. Sa nu lasati niciodata ca valul sa fie rupt de asprimea unor cuvinte sau fapte nesocotite. Certurile dintre parinti arunca nesfarsita uscaciune in sufletele lor crude.
Neintelegerile voastre, pastrati-le si feriti-le de ochii si urechile lor. In alt fel le pustiiti sufletul pentru totdeauna. Ganditi-va si intelegeti ca nu puteti fi inlocuite si ca nimeni nu ar putea face nimic din toate acestea in locul vostru.
Pe plan spiritual credinta [4].
[4] Nu exista putere in lume care sa poata opri biruinta lui Dumnezeu si a celor care au crezut si cred in El.
Statul viitor va fi un Stat de disciplina, de ordine si de actiune creatoare. Tineretul va fi educat in duhul de jertfa nationala si de idealism crestin pentru care s-au trudit si s-au jertfit, veac de veac, Voievozii, vitejii si martirii nostri.
Taranimea va fi indrumata spre o viata noua, Statul organizand productia agricola, dand unelte si masini taranului, creand o industrie alimentara si transformand ordinea sanitara atat de inapoiata a satelor noastre.
Muncitorimea va fi ridicata prin sporirea productiei si prin crearea de mari lucrari publice, cai de comunicatie, canale si irigatii.
Functionarii vor fi intrebuintati in aceasta mare actiune a Statului si li se va deschide drumul spre intreprinderile private, pentru a asigura tuturor salarii demne de munca si rolul fiecaruia.
Carturarii si slujitorii Bisericii vor avea in acest Stat rolulcare li se cuvine despicatorilor de drumuri si ziditorilor de suflete. Singura politica pe care trebuie sa o faceti este aceea a iubirii de Neam si a apararii drepturilor lui sfinte prin munca, prin cinste, prin blandete, prin constiinta si, mai ales, prin exemplul vostru in toate si fata de toti. Am pornit de la icoane si altare, sa ne intoarcem la ele [5].
[5] Biserica lui Cristos nu inseamna numai ziduri, icoane, coruri, lumanari, clopote, slujbe. Ea este dragoste, jertfa, milostenie, truda, curatenie sufleteasca. Oriunde traieste un suflet curat, acolo este un altar al dumnezeirii.
Fii om, fii drept, si recunoaste ca deasupra ambitiilor si intrigilor si urilor este Patria, este vesnicia Neamului; si ca acolo trebuie sa ne intalnim totdeauna, chiar daca nu ne intelegem de fiecare data. Sa ne unim in munca si in fratie, in gandire si in simtire, in dreptate si in lege, in disciplina si in cumpatare, in ordine si in credinta, pentru ca prin munca sa ne intarim, sa prosperam si sa fim gata pentru orice ceas, fiindca numai asa vom spori stima prietenilor si grija dusmanilor.
Trebuie sa redam muncitorului puterea productiei, ca sa putem ajunge la ieftinatatea vietii; trebuie sa dam taranului linistea ogorului, ca sa poata munci; trebuie sa dam oraseanului siguranta vietii si a ordinei, carturarului puterea gandului.
Intreaga Tara trebuie sa paseasca la munca si la ordine.
Pe deasupra tuturor framantarilor si peste toate neintelegerile, avem datoria fata de stramosi si fata de urmasi sa ne pregatim Statul si Neamul pentru apararea drepturilor lui vesnice.
Prindeti voiniceste de umeri pe toti fratii nostri [6] de pe intreg cuprinsul romanesc, scuturati constiintele de toate indoielile si de toate lasitatile trecutului, sfaramati ambitiile desarte si, sub imboldul vostru si sub exemplul vostru, uniti pe toti1 intr-un singur gand, intr-o singura simtire, intr-o singura vointa, catre un singur tel: izbanda Romaniei.
[6] Toti Romanii hotarati, toti Romanii cinstiti, toti Romanii sarguinciosi, totiRomanii intregi.
Astfel, legea credintei, legea dreptatii, legea disciplinei, legea muncii, legea educatiei severe, legea tacerii, legea solidaritatii nationale si a sprijinului reciproc si legea onoarei, vor fi legile de temelie ale Statului de maine. Trebuie cinste, trebuie dreptate si justitie.
Romane! Multumirea ta si a familiei tale impovarate va veni prin infratirea tuturor, prin munca noastra laolalta, prin intelegere si ascultare si nu pe caile urii sau ale prabusirii altuia. Fiindca munca si credinta inalta, pe cand invidia si ura surpa.
Fiti crestini, fiti oameni, fiti Romani intregi. Luati aminte ca aceea ce a prabusit pe altii, a fost goana dupa bunuri si interese prea pamantesti.
Nu uitati ca aceea ce a daramat asezari si Tronuri, a fost manuirea oarba si sangeroasa a trufiei, a razbunarii si a violentei.
Daltuiti in cugetele voastre piatra de intemeiere noua a Neamului. Nu va risipiti sbuciumul in fapte marunte, in clocotiri invrajbitoare si in razboiri sterpe. Acestea va scoboara si amutesc poruncile mortilor vostri.
Neamul acesta trebuie ridicat, intarit, indreptat. N-avem nici un minut de pierdut in aceasta privinta. Un regim nou de viata curata, un regim de viata armonioasa si frateasca intre conducatori si condusi [7]; un regim de viata plina de ideal, de cuget curat si de forte creatoare: este o munca grea, neinchipuit de grea, care cere gandire, organizare, metoda, ordine, disciplina, neslabita vointa si darzenie.
[7] In acest sens, orice sef trebuie sa se poarte cu subalternii sai cu omenie. Acest sentiment nu poate si nu trebuie sa lipseasca nici chiar in Armata, unde disciplina comporta oarecare rigiditate.Sentimentele sufletesti de omenie fata de subaltern aduc din partea acestuia dragoste de munca, incredere in sefi, in vigoarea morala in toate actiunile lui bune, mandria respectului ce i se da, personalitate. De aceea, in serviciul zilnic, in discutiunile ocazionale, in viata sociala si in greselile ce eventual se fac, seful este dator sa-si trateze subalternii in cadrul legilor, insa urban si civilizat - nu se admit doua atitudini: una de platitudini in sus si alta de brutalitate in jos.Iar cand e vorba de a cumpani dreptatea, sa aiba in vedere ca aceasta se da dupa legiuiri scrise, dar se da si dupa comandamente de ordin moral si sufletesc si ca nu se poate admite ca cineva sa aibe dreptate si sa nu i se dea.
Altfel, subordonatii nu vor voi sa aiba initiativa, iar a avea initiativa inseamna a avea curajul raspunderii si incredere ca riscurile vor fi dominate de rezultate.
In cadrul legilor, initiativa cea mai larga trebuie sa anime pe toti cei cati fac parte dintr-o institutie civila sau militara. Ceea ce trebuie insa sa se tina in seama in exercitarea initiativei este corectitudinea: corectitudine in interpretarea legilor, corectitudine in aplicarea lor.
Daca o faceti cinstit, daca nu umblati dupa foloase personale sau de casta, daca nu va uitati cu ochi razbunatori in trecut, daca intindem o mana frateasca tuturor cari sunt in stare sa puna sufletul, priceperea, cinstea, munca si patriotismul lor in slujba Patriei, daca lasam ambitiile si pastram proportiile, vom reusi.
Nu oricine e pregatit pentru aceasta implinire, ci numai acei care n-au mainile patate de sange, de averea Statului sau de fapte murdare.
Toti pot insa s-o ajute, pentru ca este Casa Neamului la care toti au datoria sa zideasca. Familia, Scoala, Biserica, Justitia, bogatiile pamantului nostru si toata asezarea Statului, trebuie reintemeiate, inradacinate de-a-pururi in duhul si rostul nostru de viata romaneasca.
Sateanul asteapta ridicarea, muncitorul vrea multumire, ostasul vrea onoare, orasanul vrea siguranta. Nu putem intemeia nimic dainuitor daca nu respectam legile omeniei si ale vietii.
Viata omului, cinstirea avutului, respectarea muncii si casei altuia sunt valori pe care veacuri de civilizatie le-au impietrit in fiinta popoarelor, iar cand acestea s-au daramat in datinile unui Neam, Neamul s-a stins.
Un popor care nu respecta trecutul si datina crestineasca, un popor care isi pierde credinta, un popor care nu cultiva iubirea pentru mortii sai, este un popor condamnat [8].
[8] Caci, de la antici si pana astazi, nu razbat in vesnicie decat popoarele care au cultul eroilor si al mormintelor.Eroii si martirii sunt pentru un neam ceea ce sunt profetii pentru religie si sfintii pentru Biserica. Ei sunt verigile prin care se leaga lantul vesniciei nationale…Ca magii, carora singuri le-a daruit Domnul taina drumurilor de lumina, acesti despicatori de poteci noi isi duc harul pentru impliniri de taine.Cu cat un neam isi poate impodobi mai mult istoria cu aparitiile acestea neobisnuite, cu atat el e mai glorios si mai mare ; si cu cat un neam este mai sterp in intelegerea si in crearea eroilor si a martirilor, cu atat prezenta lui in Istorie este mai marunta si mai trecatoare. De aceea, popoarele trebuie sa aiba o adevarata religie inchinata oamenilor predestinati, eroilor si martirilor.
Trebuie deci sa reluam firul intrerupt si sa calcam pe drumul pe care au calcat stramosii nostri [9].
[9] Adica Neamul Romanesc trebuie sa se intoarca la izvoarele lui; fapta lui sa oglindeasca toate virtutile stramosesti.
Crucea si Stindardul, Ogorul si Patria, Onoarea si Virtutea, Infratirea si Iubirea, Legea si Omenia sa fie telul nostru de acum inainte, fiindca el a fost, veac de veac, este si va ramane crezul adevaratilor Romani.
De acum inainte seriozitatea va lua locul usurintei, vrednicul va da la o parte pe nevrednic, onestitatea va zdrobi talharia, caracterul va infrange pe viclean si-l va impiedica sa mai strabata, prin intriga si lingusire, prin minciuna si perfidie, prin inrudire si prin ticalosie, catre varfurile de comanda pe care au pus stapanire acei care au dus Tara si institutiile ei acolo unde stim, simtim si suferim ca sunt.
Trandavia, interesul personal, intriga, necinstea, minciuna, tradarea, lingusirea, lipsa de merit si de caracter, amenintarea si ura – acestea le urati cu totii – o stiu – si eu le urasc cel dintaiu.
Munca, adevarul, dreptatea, cinstea, caracterul, onoarea, loialitatea, meritul si ridicarea prin competenta si disciplina, respectul fata de toate aceste temeiuri de viata, iata ce ati voit, iata ce trebuie sa intemeiem in noul Stat.
Opera aceasta grea nu o vom duce la bun sfarsit decat daca este o unire desavarsita intre noi, unire care sa porneasca din sufletele si din mintile noastre si care sa se traduca in actiune [10].
[10] Nu uitati ca statul National inseamna topirea tuturor credintelor si a tuturor fortelor noastre intr-un singur scop: rezidirea pentru vesnicie si din temelie a Neamului nostru.
Numai procedand astfel vom putea sa salvam acest nenorocit atat de incercat Neam.
Cu cat loviturile vor fi mai mari, cu atat darzenia noastra va trebui sa fie mai mare, munca noastra mai incordata si vointa noastra de a invinge mai fara de limita.
Deschideti inainte larg portile casei voastre si primiti pe toti acei care vin purtati de puterile lor, de trecutul lor nepatat, de darzenia lor romaneasca si de vointa lor de infratire, de munca si de lupta.
Nu dusmaniti pe nimeni, nu indepartati pe nimeni, oricare le-ar fi fost judecata si credinta politica pana azi. Neamul nu are destule energii si destule suflete cate ne trebuie pentru viitoarea si marea lui inaltare, pentru ca vreuna sa ramana in afara. Alte tari au sfaramat in ruine, au scaldat in sange si au platit cu jertfe de frati actele reparatorii si innoirile din temelie ale alcatuirilor lor. Noi sa le implinim numai cu framantarea sufletelor noastre si in linistea faptelor noastre.
Un Neam poate fi redesteptat prin viforul entuziasmului, dar nu poate fi inaltat decat prin dogoarea muncii si patima raspunderii.
Adevarata educatie nu este numai scoala cartii, ci si scoala Neamului. Ea zideste nu numai cultura, dar inalta si intareste constiinta nationala, prin cultul credintei in Dumnezeu si in puterile Patriei.
Invatamantul este si scoala vietii si scoala luminii. Adevaratul profesor daltuieste sufletele si caracterele, ca sculptorul in piatra.
Sa ascultam porunca de dincolo de mormant a stramosilor si martirilor nostri si sa nu uitam datoria sacra pe care o avem de a trece copiilor nostri o Tara frumoasa, o Tara puternica inlauntru si respectata in afara, in sfarsit, o Tara la care am aspirat cu totii si pentru care am patimit cu totii.
Scoala romaneasca trebuie sa plece de la baza structurala romaneasca, care este taranul. Prin cultura omul capata constiinta adevarata a rostului sau in viata si in natiune, afla puterea muncii si curajul raspunderii si dobandeste constiinta rostului national in mijlocul celorlalte popoare.
Imitand o cultura straina, nu se poate intemeia o adevarata cultura nationala. Universitatile trebuie sa fie pentru noi zidurile nevazute ale vesniciei romanesti, iar pentru cei din afara, cetatile adevarului, ale drepurilor si ale mandriei noastre nationale.
Slujitorii Bisericii, mai mari si mai mici, sa fie patrunsi, pana in adancul constiintei lor, de caracterul dumnezeesc al ei si de raspunderea lor de trimisi ai lui Dumnezeu in mijlocul neamului nostru [11].
[11] Daca gandul vostru nu este cu totul daruit Creatorului, daca inima voastra nu se framanta cu adevarat pentru pacatele oamenilor, atunci si zidurile bisericilor sunt reci si chipurile sfintilor de pe icoane sunt crunte si clopotele suna spart si lumanarile par stinse. Faceti in asa fel, incat oamenii sa simta nevoia sa mearga la Biserica si sa doreasca ceasul de rugaciune ca o mare linistire sufleteasca. Evanghelia Mantuitorului este fapta. Ea nu a fost scrisa ca sa fie, ci pentru ca a fost traita. Viata lui Cristos-Dumnezeu a fost supusa trudei legilor omenesti, a acceptat pecetea pedepsei divine si a luptat pentru rascumpararea noastra. Asa ca din ea si numai prin ea sa talmaciti viata credinciosilor.Ascultati poverile lor si aratati-le ca toate au fost traite si infruntate de Dumnezeu pentru biruinta lor. Cel mai mic sbucium din viata oricaruia faceti-l sa intre, sa se regaseasca si sa se aline prin Evanghelie. Si veti vedea ca rostul vietii nu le va mai fi strain, ca durerile le vor primi si suferi cu credinta ca o fac intru biruinta slavei ceresti.
Talmaciti in fiecare zi de sarbatoare, pe intelesul tuturor, prin predici scurte si intelepte, Evanghelia. Invatati-i sa asculte si sa foloseasca in faptele lor de fiecare clipa, tot ce aceasta carte a suferintei a inscris numai din dragoste de oameni.
Numai astfel vor intelege indatoririle la care ii cheama viata fata de ei, fata
de familia lor, fata de semenii lor. Invataturile Evangheliei sa se desprinda din fapta voastra. De aceea, va cer in viata de toate zilele:
Sa fiti cei mai iubitori.
Sa fiti cei mai buni.
Sa fiti cei mai drepti.
Sa fiti cei mai cinstiti.
Sa fiti cei mai muncitori.
Sa fiti cei mai gospodari.
Sa nu alergati niciodata dupa bani, fiindca ei va fac sa alunecati pe
panta patimilor omenesti.
Politica sa o goniti din jurul altarelor, asa cum a gonit Mantuitorul
pe manuitorii de bani.
Sa o goniti si pentru voi si pentru drept-credinciosii vostri. Ea a adus multa nenorocire in aceasta Tara. Ea v-a invrajbit fiindca, politica, la noi, a insemnat panda. Sa pandesti un om, ca sa-l dai la o parte; un loc ca sa-l ocupi fara merit; un lucru ca sa ti-l insusesti cu orice pret si prin orice mijloc; o situatie ca sa ajungi cat mai repede si sa te imbogatesti peste noapte.
Preotul, prin pregatirea lui, prin purtarea lui, prin deslegarea lui de cele pamantesti si prin exemplul lui in toate, sa readuca in fata altarului si in Biserica pe toti aceia care s-au indepartat mai mult sau mai putin de ea, din vina tuturor.
Osteni, tezaur de putere si mandrie, stanca de piatra nebiruita, nu uitati, de la mic la mare, ca sunteti iesiti dintr-o brazda stapanita si pastrata prin sange si in sange.
Impletiti-va si infratiti-va cu aceasta brazda, stati infipti in ea si pregatiti-va sa muriti cantand pentru ea [12].
[12] Va marturisesc insa ca lealitatea aceasta dusa la limita firii v-o voi putea cere cu inima usoara abia atunci cand randurile voastre vor fi alcatuite numai, sau cel putin aproape numai, din etnici romani. Am instruit, in ultimii ani, aproape 400.000 de minoritari. Prin acest sistem am facut o armata inamicilor nostri. Informatiuni certificate au stabilit ca Ungurii conteaza, in carnetele de mobilizare ale unitatilor de la est de Tisa, pe Ungurii instruiti de noi, pe care spera de sigur sa-i primeasca si inarmati. Este probabil ca aceleasi sperante si calcule le nutresc si le fac atat Bulgarii cat si Rusii.Am executat cu o constiinta care este pacat ca nu am generalizat-o in toata activitatea noastra publica, angajamentele internationale care le-am luat, de a creea conditiuni egale la drepturi si indatoriri tuturor acelora care traiesc la noi…Astazi, armata noastra are, si maine la razboiu va avea, in medie, in randurile ei, aproximativ 30% minoritari. In razboiul trecut, si numai unitatile de moldoveni au avut patru la suta evrei.Se stie de toti ce au patit armata, administratia si teritoriile ocupate si prizonierii romani, de pe urma acestor oameni pe care i-am crescut, menajat, primit si tratat de multe ori mai bine ca pe fratii nostri de sange. In spatele panicilor, tradarilor, predarii unitatilor, alarmismului, defetismului, maltratarii populatiei si a ofiterilor nostri prizonieri erau totdeauna.
S-au uitat toate acestea. Uitam usor. Este o crima ca o facem, fiindca o vom plati foarte scump. Ce vom pati maine este usor de prevazut. Cine poate sa-si ia raspunderea sa apere fruntariile tarii si independenta neamului cu o armata in a carei compunere vor intra 30 la suta minoritari? Eu nu.
Nici o alta tara, din acelea care au aceleasi angajamente, nu s-a tinut de ele cu acelasi zel ca noi. Aproape acelasi procent de minoritari a rasturnat, cand s-a prezentat momentul, o monarhie de care erau legati prin legaturi, traditie si cultura de mai multe ori seculare.
Cum putem sa ne facem noi, care n-avem nici organizarea, nici prestigiul, nici administratia Austro-Ungariei, iluzia ca nu ne vor rasturna si pe noi?
Cum putem sa pretindem Ungurilor de la noi sa se bata in contra fratilor lor?
Masura pe care am luat-o de a-i trimite atat in timp de pace, cat si la inceputul razboiului, pe alte fronturi, este si plina de consecinte si puerila.
Este plina de consecinte dezastruoase fiindca a incurcat mobilizarea armatei, producand haosul. A creat spectacolul continuei vanturari de soldati, care circula necontenit pe socoteala Statului, de la un cap la altul al Tarii. La mobilizare acesti oameni, mergand la corpurile unde vor fi chemati, vor arunca pe toate caile samanta anarhiei, se vor deda la acte de sabotaj, vor raspandi panica, vor practica spionajul si tradarea, iar cei care vor ajunge la unitatile lor, vor antrena la defetism, la predari si la dezertari in masa;
Este puerila fiindca masurile de repartizare initiala a fortelor nu pot avea la razboi durata. Realitatile lui ne vor forta sa aducem, din prima saptamana, forte de peste tot si de oriunde, pentru a conjura pericolul. Iata atat adevarul cat si perspectiva.
Ce-i de facut?
Sa incetam a instrui minoritarii, cel putin pe cei din categoria periculosilor. Sa-i scoatem din lucrarile de mobilizare si sa-i intrebuintam in unitati organizate, dupa o sumara si de forma instructie, la lucrarile de redresare a Statului; sa-i folosim in serviciile secundare.
Nu exista putere in lume care sa poata opri biruinta lui Dumnezeu si a celor ce au crezut si cred in El. Nu este Rastignire fara Inviere. Dar trebuie sa ne pregatim, sa suferim, sa o meritam. Munciti, ganditi, rabdati, taceti, incordati-va, oteliti-va si asteptati. Orice secunda pierduta in intriga si lupta poate sa ne fie mortala.
Cred si marturisesc Invierea lui Cristos.
Cred in invierea Neamului Romanesc!
Cristos a inviat.
Neamul Romanesc va reinvia.
Prin noi, prin jertfa si mantuirea noastra.
ROMANI,
Sus inimile!
______________________________________________________
BIBLIOGRAFIE:
1. INDEMNURI ROMANESTI, Ministerul Propagandei, Bucuresti, 1941;
2. CATRE ROMANI… CHEMARI – CUVANTARI – DOCUMENTE. LA O RASCRUCE A ISTORIEI, Adunate de Amiral Dan Zaharia; Socec&Co., S.A.R., Bucuresti, 1941
[
Next Thread |
Previous Thread |
Next Message |
Previous Message
]
| |
Feedback: 